Catedrala Bantuita

Se departa cu dinamism si lasa razele lunii sa intre in incaperea obscura

-Mabel...atat de misterioasa ca in totdeauna

Probabil ca dormeam nici eu nu mai stiam ce e cu mine?
Am deschis ochi si m-am uitat la ele

Schita un zambet. Simti furnicaturi pe sina spinarii. Le cerceta din priviri pe cele doua si le'astepta miscarile.

Zambeam in coltul gurii
-Ce e?Nu te simti bine in compania mea?Sau ai amintiri neplacute despre povestile cu mine?

Nu prea stiam despre ce e vorba dar inca ma uitam mirat la ele

-Si eu care credeam ca prezenta mea te mistuie!
Se indrepta spre ea zambind sadic.

-Asta nu se va intampla vreodata draga mea
O priveam zambind pervers

-Ce urmaresti?
O intreba jucaus dar fara a'si pierde intentiile.

-Hmmm...nu prea stiu...ma plictisesc si te gasesc foarte interesanta

-A, chiar asa!?
Rase malefic int timp ce mergea in jurul ei.

-In tocmai
O priveam pervers

-De cand ai hobbyul de a ne omora?
Se opri.

-De cand aveam 10 ani...

-Eu cand voi urma???
O privi cu cercetator si amenintator in acelasi timp, schimbandu'si tonul intr'unul dulce si pasional.

-Nu esti pe lista...eu nu omor toti vampirii

Se uita la ea suspiscioasa dupa care isi intoarse capul intr'o parte.

-Nu vreau s aintru in amanunte.Sti foarte bine,draga mea,ce fel de vampiri vanez eu

Zambi sadic:
-Si daca ti'as spune ca eu sunt acel tip de vampir?
Se scutura asteptandu'i raspunsul.

-Eu omor numai pe cine vreau eu.Numai acei vampiri de care sunt profund interesata de moartea lor..nu pe cei ca tine de care sunt interesata de viata lor,de tot ce tine de ei...
Spun eu cu o voce seducatoare

O privi clipe bune. Ii observa tinuta,, imbracamintea mereu potrivita, stilul ei simplu dar galant, modul de a vedea, de a privi, de a ura, de a comenta. Era o imbinare bine reusita, ca o pictura bine realiztata.

Privirea-mi era atintita spre stropii mari ce incepura sa loveasca cu brutalitate geamul.Furtuna era pe cale sa inceapa si acest lucru imi dadea o oarecare satisfactie

-Mmm scuze ca ma bag in vorba dar nu mai spuneti nimic?

Ceea ce ii placea, furtuna. De'ar fi putut ar sta mereu pe un pervarz fara nimic, privind prin ceata. Ar opri totul, cel putin pentru o secunda. Dar nimeni nu poate opri trecerea ireversibila a timpului.
Intoarse capul, vorbele Divei ii zbuciumara intregul corp si'o adusera la realitate:
-Propune tu ceva!
Ii zise taios.

-mmm bine am o gramada de ideii,spuse fata dadandu-se jos de pe pervaz cu un zambit micut